În 2020 am citit mult prea puțină poezie. Cel puțin asta am realizat pe la jumătatea lui decembrie, când m-a apucat pofta. Așa că am dat o tură pe site-urile mai multor edituri din România și mi-am cumpărat ce îmi trebuia. Mă rog, o parte… După ce toate coletele au venit, am pus la grămadă câteva cărți noi și altele pe care le aveam deja pregătite și m-am apucat de citit.

Donna Tartt mă aștepta în bibliotecă de la începutul pandemiei. În perioada în care n-am putut să ieșim din casă, m-am holbat de multe ori la carte, de exemplu când m-am apucat de sport. Îmi tot făceam la mine-n cap liste cu ce aveam să citesc, asta în timp ce mă chinuiam pe salteaua de sport. Când vedeam cât de voluminoasă e cartea ei, „Istoria secretă”, o tot treceam în partea a doua a listei fictive. Toate astea au durat vreo câteva luni bune, dar până la urmă mi-am făcut curaj și m-am apucat de ea.