TERASA FERICIRII

Poezia cu care am încheiat anul 2020

În 2020 am citit mult prea puțină poezie. Cel puțin asta am realizat pe la jumătatea lui decembrie, când m-a apucat pofta. Așa că am dat o tură pe site-urile mai multor edituri din România și mi-am cumpărat ce îmi trebuia. Mă rog, o parte… După ce toate coletele au venit, am pus la grămadă câteva cărți noi și altele pe care le aveam deja pregătite și m-am apucat de citit.

Continue Reading
TERASA FERICIRII

Donna Tartt pe pâine

Donna Tartt mă aștepta în bibliotecă de la începutul pandemiei. În perioada în care n-am putut să ieșim din casă, m-am holbat de multe ori la carte, de exemplu când m-am apucat de sport. Îmi tot făceam la mine-n cap liste cu ce aveam să citesc, asta în timp ce mă chinuiam pe salteaua de sport. Când vedeam cât de voluminoasă e cartea ei, „Istoria secretă”, o tot treceam în partea a doua a listei fictive. Toate astea au durat vreo câteva luni bune, dar până la urmă mi-am făcut curaj și m-am apucat de ea.

Continue Reading
TERASA FERICIRII

Despre pântecul balenei și alte spații vaste în care locuiește Dumnezeu

Prima carte a islandezului Sjón pe care am citit-o eu a fost „Vulpea albastră”. Îmi aduc aminte că mi-a plăcut enorm. Tot căutând să văd ce s-a mai tradus, am citit apoi „Ochii tăi m-au văzut”, iar începutul acestei cărți a rămas și acum cu mine. Când am aflat că la Polirom apar două noi traduceri din Sjón m-am entuziasmat, însă a început pandemia, iar cheful meu de a citi ficțiune a scăzut brusc, nu știu de ce. Acum, la luni bune distanță, ca prin minune, cheful de ficțiune mi-a revenit, deși pandemia a rămas aici cu noi. Mi-am amintit că am un Sjón necitit în bibliotecă, unul care mă aștepta cuminte: „Din pîntecul balenei” (Editura Polirom, traducere: Anca Diaconu).

Continue Reading