În 2020 am citit mult prea puțină poezie. Cel puțin asta am realizat pe la jumătatea lui decembrie, când m-a apucat pofta. Așa că am dat o tură pe site-urile mai multor edituri din România și mi-am cumpărat ce îmi trebuia. Mă rog, o parte… După ce toate coletele au venit, am pus la grămadă câteva cărți noi și altele pe care le aveam deja pregătite și m-am apucat de citit.
Continue ReadingDonna Tartt pe pâine
Donna Tartt mă aștepta în bibliotecă de la începutul pandemiei. În perioada în care n-am putut să ieșim din casă, m-am holbat de multe ori la carte, de exemplu când m-am apucat de sport. Îmi tot făceam la mine-n cap liste cu ce aveam să citesc, asta în timp ce mă chinuiam pe salteaua de sport. Când vedeam cât de voluminoasă e cartea ei, „Istoria secretă”, o tot treceam în partea a doua a listei fictive. Toate astea au durat vreo câteva luni bune, dar până la urmă mi-am făcut curaj și m-am apucat de ea.
Continue ReadingDespre pântecul balenei și alte spații vaste în care locuiește Dumnezeu
Prima carte a islandezului Sjón pe care am citit-o eu a fost „Vulpea albastră”. Îmi aduc aminte că mi-a plăcut enorm. Tot căutând să văd ce s-a mai tradus, am citit apoi „Ochii tăi m-au văzut”, iar începutul acestei cărți a rămas și acum cu mine. Când am aflat că la Polirom apar două noi traduceri din Sjón m-am entuziasmat, însă a început pandemia, iar cheful meu de a citi ficțiune a scăzut brusc, nu știu de ce. Acum, la luni bune distanță, ca prin minune, cheful de ficțiune mi-a revenit, deși pandemia a rămas aici cu noi. Mi-am amintit că am un Sjón necitit în bibliotecă, unul care mă aștepta cuminte: „Din pîntecul balenei” (Editura Polirom, traducere: Anca Diaconu).
Continue ReadingUrmele iubirii
De când a început pandemia, am citit mult prea puțină ficțiune și în general am citit mult prea puțin. În timpul stării de urgență, când viața se desfășura strict într-un apartament cu două camere, îmi aduc aminte că, în timp ce făceam gimnastică, mă holbam la cărțile din bibliotecă și îmi făceam în cap liste cu ce urma să citesc. Acum i-a venit rândul unui volum la care tânjeam de ceva vreme, “Arheologia iubirii. De la Neaderthal la Taj Majal”, de Cătălin Pavel, publicată în 2019 la Editura Humanitas. Cartea mi-a plăcut mult și m-am gândit că ar fi util s-o prezint pe scurt pe blog, sperând că poate mai tentez pe cineva care n-a citit-o deja.
Continue Reading