Colecționez inscripții de pe ziduri. Asta am făcut și când am fost anul acesta la Cluj-Napoca, la TIFF. Unele sunt scrise, altele sunt desenate, iar altele sunt doar mișto. Dacă printre imaginile de mai jos s-au mai strecurat și niște porumbei sau o sală de cinema este pentru că mi-au plăcut și gata. Pace cartierului!
Browse Category by VEDERI
Ce a văzut câinele și ce nu a văzut omul
Alexandra, o prietenă, mă întreba acum patru ani oare cum am trecut prin viață până la momentul respectiv fără să citesc “What the Dog Saw”, cartea jurnalistului Malcolm Gladwell. Îl citisem până atunci pe Gladwell, dar “pe sărite”, în “The New Yorker”, ceea ce am și continuat să fac până recent. Totuși, nu mă oprisem asupra scrierilor sale la modul riguros. Acum jumătate de an mi-am cumpărat și eu “Ce a văzut câinele și alte aventuri” (Editura Publica), iar acum vreo două săptămâni i-a venit rândul cărții la citit. Abia acum am priceput ce voia să zică Alexandra cu patru ani în urmă.
Ce am învățat de la Cortázar
Îl citesc pe Cortázar în scop terapeutic. Certitudinea existenței unei asemenea minți mă face să mă simt mai bine. Recent, însă, după ce i-am luat un interviu unui scriitor portughez care mi-a explicat cam ce a învățat el de la diverși alți artiști, am stat un pic să mă gândesc cum lucrează, de exemplu, proza lui Cortázar la mine în creier.
O întâmplare ciudată cu oameni și câini
Cine n-a citit până la ora asta “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, de Mark Haddon? Eu, de exemplu, acum câteva zile eram în respectiva situație. Căutam cartea de ceva vreme (e un fel de a zice, pentru că dacă ești în căutarea unei cărți înseamnă că o să o și găsești), îmi fusese recomandată de mai multe ori și tot de atâtea ori îmi notasem (în telefon) că ar trebui s-o citesc. Am văzut-o într-o zi într-o librărie, pe când eram într-o altă țară, dar n-am mai avut bani la mine. Cu altă ocazie aproape că am intrat în posesia ei, dar s-a pierdut, așa cum se pierd cărțile bune, pe care trebuie să le mai visezi o vreme înainte de a le citi. Într-un final cărțulia a ajuns la mine și am citit-o încet-încet, timp de câteva zile, dintr-un motiv evident: nu voiam să se mai termine.