Salutare, oameni buni! Cum arată ziua voastră de marți? Mai există speranță? Eu sunt hotărâtă să trec cu bine și prin săptămâna asta, mai ales că săptămâna viitoare vin niște zile libere.

Cum a fost săptămâna trecută pentru voi? La mine în Cluj s-a ajuns la perioada aceea din an în care fiecare zi arată la fel (nor, un pic de vânt, un pic de ploaie, un pic de ceață, geaca groasă a ieșit singură din străfundurile dulapului etc) și singurul lucru care ar putea interveni (și cel mai probabil chiar va interveni în timp foarte scurt) e … o ninsoare. De fapt, ziua de azi chiar e atipică din punctul ăsta de vedere: e prima dată în ultima săptămână când văd soarele.

Perioada asta e pentru mine cam așa: mers la lucru, venit acasă, pregătit să ies la o plimbare, apoi văzut că afară e deja întuneric, de cele mai multe ori – renunțat la plimbare, citit ceva, văzut un film, apoi luat somn. Sunt super-productivă, nimic nu termin. Superbă perioadă.

De data asta vă povestesc doar despre două cărți pe care le-am citit săptămâna trecută, pentru că la capitolul filme oricum m-am uitat în continuare la serialele despre care am povestit deja data trecută.

🐞 „Toți marketerii sunt mincinoși“, de Seth Godin, Editura Curtea Veche. Godin = clasic, dar uite că eu nu citisem cartea. E drept că nu lucrez în publicitate și nici nu-s marketer, dar de vreo doi ani activez într-un domeniu tangențial, așa că încerc să recuperez cât pot. Bine, astea erau gândurile de la începutul cărții, pentru că desigur, pe parcurs, am realizat că e o carte utilă pentru oricine vrea să spună o poveste bună, fie că are o fabrică de șosete sau… un blog.

Câteva paragrafe la care mi-am pus semn în carte:

▪️ „CV-ul tău trebuie să vorbească despre inventarea de lucruri remarcabile și de povești care contează – nu despre cât de bun ești la îndeplinirea sarcinilor.“

▪️ „Nu încerca să schimbi viziunea oamenilor asupra lumii – iată o strategie folosită de marketerii inteligenți. Nu încerca să te folosești de fapte pentru a-ți demonstra punctul de vedere și pentru a insista ca oamenii să-și schimbe preferințele. Nu ai suficient timp și nici suficienți bani pentru așa ceva. În schimb, identifică un grup de oameni cu o anumită viziune asupra lumii, adaptează-ți povestea la viziunea aceea și vei câștiga.“

▪️ „Trebuie să vedem explicații acolo unde nu există pentru că mintea noastră este prea neliniștită pentru a accepta aleatoriul. În fața comportamentului aleatoriu, oamenii își inventează propriile minciuni.“

▪️ „Problema este că, odată ce un client a cumpărat povestea cuiva și a ajuns să creadă minciuna respectivă, a-l convinge să creadă altceva este echivalent cu a-l convinge că a greșit. Iar oamenii urăsc să admită că au greșit.“

▪️ „Am vrea să credem că oamenii sunt raționali și informați. Nu sunt nici una, nici alta.“

▪️ „Există o diferență crucială între realitatea observabilă și minciunile pe care ni le spunem singuri. Nu există aproape nicio legătură între realitate și ceea credem noi – fie că vorbim despre paturi de spital, supă, calculatoare, oameni, mașini sau despre aproape orice produs sau serviciu pe care îl cumpărăm la job sau acasă.“

🐞 „Dumnezeu e la un bloc distanță“, de Ciprian Măceșaru, Editura Casa de Pariuri Literare, o carte de proză scurtă care mi-a plăcut! Am citit-o într-o singură seară, pentru că n-am mai putut să mă opresc. Dar și pentru că, deși situațiile sunt diferite, am avut impresia că totuși mă aflu în același decor, într-un roman captivant din care nu mai voiam să ies.

Câteva paragrafe din carte:

▪️ „Apoi, într-o seară, i-am auzit pe părinții mei vorbind despre ea: «Are cancer la sân», a spus mama. «Of, după ce că e nemăritată, acum a lovit-o și boala. Se poate face ceva?» «Îi vor tăia sânul, altă soluție nu e. Și nici așa nu e sigur că scapă.»

Am ieșit în fugă din casă și nu m-am oprit decât pe marginea lacului. Am plâns ca un nebun, tremurând, cu mucii curgându-mi în gură. Numai eu sunt de vină – mi-am spus și-am început să lovesc cu palma în trunchiul unei sălcii – Eu, eu am îmbolnăvit-o, cu mâna asta, cu mâna asta scârboasă! Soarele apunea și lacul căpăta reflexii aurii. Un câine lătra răgușit undeva. Palma julită îmi sângera ușor. M-am gândit că numai de mi-ar tăia cineva mâna m-aș vindeca. Și poate că nici atunci.“

▪️ „Îl privesc minute în șir. E o creatură stranie și-mi dau seama că relația noastră e irevocabilă, doar că are niște așteptări mult prea mari de la mine. Mă întreb mereu dacă voi reuși să-l păcălesc. E între noi o legătură afectivă puternică, dar e și o luptă pentru dominare. Oare mă crede când încerc să par ferm, când îmi îngroș vocea și îi vorbesc ca un bărbat adevărat, așa cum i-am auzit vorbind pe golanii din cartier? Nu mă pot face de râs în fața lor. Dacă te simt slab, te calcă în picioare.

«Mișcă, mă!» îi ordon cu glas gutural, încruntat și cu pieptul umflat, însă de cum revenim în apartament îl îmbrățișez. «Iartă-mă! Trăim într-o junglă», îi zic, iar el începe să-mi ronțăie bucuros mâinile. O vreme suport, dar când devine prea dureros îl ameninț că-i pun botnița și mă lasă în pace.“

▪️ „Abia spre seară ne-am hotărât să ieșim. Ne-am îmbrăcat cu hainele bune, cele pregătite pentru nuntă, și am plecat. Am luat un autobuz care trecea prin centru. Luminile se aprindeau și totul devenea cu atât mai plăcut. Tata și-a pus brațul pe după umerii goi și frumoși ai mamei. Încerca să se poarte natural, dar trupul său nu făcea decât să execute mimetic niște gesturi care-i erau străine, totul în postura și-n mișcările sale exprima o înduioșătoare rigiditate. Mama înțelegea că, în felul său stângaci, încerca să-i transmită ceva important.“

Gata, v-am lăsat! Gânduri bune și săptămâni fără gândaci albaștri vă doresc! Pace cartierului!

📌 Aici puteți găsi toate textele din seria „Gândacul albastru“.

📌 Iar aici vă puteți abona (gratuit) la Ferma de gânduri, pentru a nu rata viitoarele postări! Dacă aveți chef, desigur. 😊

(*Sursă fotografie principală: pixabay.com)