Prin anul 2021 am început pe Blogul Ferma de Gânduri o rubrică săptămânală numită „Gândacul albastru“, un exercițiu de notare a lucrurilor care mi-au adus bucurie.
Între timp a venit pe lume Matilda, așa că nu mai am nevoie să caut bucuria. Asta nu înseamnă că nu mă lovesc în continuare de gândacii albaștri ai zilelor de început de an, cu meteosensibilități, cu imposibilități și alte „-ăți“, cu lumină puțină și vânt mult, cu gesturi în fugă și liste care nu vor fi bifate prea curând, cu amânări și provizorat. Pentru toate aceste motive, dar și multe altele, mă reîntorc la gândacii mei albaștri, în speranța că-i vor ajuta și pe alții, așa cum mereu ajută gândurile bune.
Și, desigur, sunt tare curioasă ce lucruri faine ați mai văzut, ați mai citit, ați mai experimentat voi în ultima săptămână. Am nevoie de niște idei bune cu care să-l întâmpin pe gândacul meu albastru și momentan sunt în faza de recuperări.
📚 Încep cu o carte pe care am citit-o în primele zile ale anului și o vreme am lăsat-o să se așeze: Manuel Vilas, „În toate a fost frumusețe“, traducere Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Pandora M, Colecția Anansi. O carte premiată, despre care știam deja multe înainte de a o parcurge, pe care am remarcat că au citit-o mulți oameni din „bula“ mea și al cărei autor a fost la Filit (Iași).
O carte tulburătoare, despre viața și plecarea părinților, despre descompunerea unei familii și de fapt a tuturor familiilor, despre căutarea iubirii părinților și interogarea acesteia.
“Îți poți imagina o lume în care să fie tatăl tău, dar tu nu și nici să nu fii așteptat? Cel mai mare mister al unui om este viața celuilalt om care l-a adus pe lume.”
Istovitor și chiar zdrobitor, așa am simțit procesul de citire, dar așa l-am intuit și pe cel de scriere.
Apropo de Anansi, iată noutățile editoriale pe care tocmai le-a anunțat Bogdan-Alexandru Stănescu.
🌂 Pe scriitoarea Mariana Enríquez am citit-o prima dată acum câțiva ani, într-o traducere la Editura Art. Zilele trecute, am dat din întâmplare peste o proză nouă a ei, în The New Yorker. Se numește My Sad Dead și, deși pare, nu e DOAR despre fantome. Substratul care se dezvăluie în a doua parte a povestirii mi s-a părut mult mai intrigant. Toți cei curioși să aprofundeze subiectul pot afla mai multe despre intențiile autoarei din acest mini-interviu.
🐞 Pentru că în continuare găsesc cu greu timpul necesar pentru citit, mi-am făcut abonament și pe Audible. Acesta e motivul pentru care mi-am început anul și cu două audiobooks:
▪️ Din cartea lui Murakami mi-au plăcut foarte (dar FOARTE mult) vreo trei proze. Celelalte au fost OK, am impresia că am dormit foarte bine în timpul lor.
▪️ Greenlights m-a prins din prima, deși n-aș fi zis că mă interesa foarte mult viața lui McConaughey. Aș spune chiar că e neașteptat de bună, unde mai pui că e citită (și „interpretată“) chiar de el!
⛸ Dacă am zis de Audible, să zic și de Kindle, nu? „We’re Flying“ (de Peter Stamm) – am povestit de cartea asta și pe Facebook. Pe scriitorul elvețian Peter Stamm l-am descoperit printre recomandările The New Yorker. Prima dată am vrut volumul “It’s Getting Dark”, dar nu era variantă pentru Kindle, așa că am încercat prozele scurte din “We’re Flying”. Și bine am făcut, pentru că mi-a picat la fix, e o carte meseriașă. De-acum sunt nevoită să-i citesc și celelalte volume. L-am căutat și în limba română, dar nu l-am găsit tradus. 🤷🏻♀️ Stamm a fost tradus în peste 30 de limbi. În 2013 a fost pe lista scurtă pentru Booker Prize, iar în 2014 a câștigat Premiul Friedrich Hölderlin.🦒 În imaginea de mai jos, cartea lui Stamm, prezentată de girafa Pușa.
🥑 O poezie din minunatul volum „Iubirea pentru morți e cea mai mare“, de Cătălina Matei, Editura Casa de Pariuri Literare:
Pe gresia din bucătărie stau crude
inimile de pui.
Câinele așteaptă comanda.
Mănâncă!
Cineva s-a dovedit mai puternic.
Cineva a luat ce-i mai bun.
Cineva a ales pe cine să lase sălbatic.
O chestiune de cine-i mai mic,
de cine scoate mai multe foloase,
cine-i mai plăcut la atingere,
cine are dinții mai ascuțiți.
Marele deformator al realității
se înțelege pe sine și doar pe sine.
În altă ordine,
eu mi-aș fi murdărit botul de sânge
mâncând inimi
date de animalul-șef
ca să slujesc mai bine.
🌼 Butonând pe HBO Max, am dat peste filmul „Wheel of Fortune and Fantasy“, al regizorului japonez Ryûsuke Hamaguchi (cunoscut și pentru filmul „Drive My Car“). Dacă nu cumva l-ați văzut deja, vi-l recomand! Eu l-am văzut mai demult și mi-a plăcut foarte mult. Posibil să fi contribuit și structura: e alcătuit din trei povestiri.
Și tot pe HBO Max, ceva la care mă uit acum: mini series-ul „A Spy Among Friends“ (regizor: Nick Murphy), cu Guy Pearce și Damian Lewis. Asta dacă aveți chef de niște spioni.
🎷 Știu că știți, dar dacă totuși nu știați și vă arde curiozitatea, iată un proiect care pe mine, căutător prin arhive, mă impresionează & emoționează: Muzeul Digital al Romanului Românesc (proiect pus la cale de Revista Transilvania). Dați o tură prin el!
🍪 Dacă tot mă preocupă în ultima vreme și cărțile pentru copii, mă gândesc să adaug aici și o rubrică deja inaugurată pe Facebook: #CărțileMatildei. Azi mă opresc la cartea „Lupul cel Mare și Lupul cel Mic. O preafrumoasă portocală“, de Nadine Brun-Cosme și Olivier Tallec, o frumusețe în traducerea Laviniei Braniște (Editura Portocala Albastră).
Gata, v-am lăsat! Gânduri bune și săptămâni fără gândaci vă doresc! Nu uitați că, deși e încă iarnă, pe străzi a început să se strecoare pe vârfuri Domnișoara Primăvara! Pace cartierului!
📌 Aici puteți găsi toate textele din seria „Gândacul albastru“.
📌 Iar aici vă puteți abona la Ferma de gânduri, pentru a nu rata viitoarele postări! 😊
(*Sursă ilustrație deschidere: pixabay.com. Restul fotografiilor: © Lavinia Bălulescu)
