
Omul cu pescăruș la cap
Oare multe fete au învățat care e postura corectă exersând cu o carte pe cap? Recunosc că la mine n-a mers. Walk like a man, talk like a man și asta-i tot. Mă lăsau cu cărțile pe cap și mă găseau citindu-le. Chiar și dacă era vorba de un atlas. Mai ales dacă era vorba de un atlas.
Apropo de purtat cărți în vârful capului doar de dragul de a te transfora într-o lady, am încercat din nou astă seară, still got the skills, dar numai pentru câte trei secunde consecutive. În schimb, am dat peste o carte numai bună de utilizat în acest scop și, mai apoi, numai bună de citit și recitit mai ales. Că tot veni vorba de copilărie, e ceva ce probabil ați citit acum ceva ani, ceva ce ați vrea să faceți cadoul copiilor voștri poate. Asta la prima vedere.
Cu ce cărți dorm la cap

Toată copilăria am dormit cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române “la cap”, mai precis acolo era locul lui, pe lada studioului, dar asta nu înseamnă că-l deschideam ca să-l răsfoiesc. Pur și simplu era singurul spațiu din casă unde mai rămăsese loc de depozitat cărți.
Toți pokecâinii, toate pokemâțele
Primul meu animal a fost un pinguin albastru, cu burta albă, plin cu burete, lucrat de bunică-mea la maşina de cusut. Răspundea la numele Silly Willy, numit după un personaj dintr-un cântec, avea ciocul portocaliu şi era puţin, doar puţin mai scund decât mine.