Numai cu îngrășăminte naturale
Holla, amigos. Astăzi vorbim despre toate cărțile pe care oamenii le cumpără în viața asta, sperând că vor ajunge să le citească vreodată. De fapt, wait! Nu putem vorbi despre toate, pentru că nu avem loc. Dar să vorbim măcar despre cărțile cumpărate de la cel mai recent festival/târg încoace. Și așa sunt prea multe. Coșmarul și visul frumos al unui cititor de cursă lungă: teancurile de cărți peste care se depune praful până să ajungă cineva să le și deschidă pe absolut toate.
Toată copilăria am dormit cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române “la cap”, mai precis acolo era locul lui, pe lada studioului, dar asta nu înseamnă că-l deschideam ca să-l răsfoiesc. Pur și simplu era singurul spațiu din casă unde mai rămăsese loc de depozitat cărți.
Nu ştiu cum vă închipuiţi că a putut fi copilăria trăită în anii `90, într-un orăşel de pe malul Dunării, aşa că vă spun eu: a fost grozavă. Nu aveam calculatoare pe atunci, nici internet, nici pokemoni, nici telefoane mobile, ai mei nu aveau maşină şi, în general, pe strada Adrian din Turnu Severin eram vreo 15 copii şi doar 2 biciclete.
Nea Miluţă, vârsta 55 plus. Meseria: după mâini, mecanic. După şapcă: fotbalist la AS Roma. După forma fizică: băutor profesionist de bere şi stătător specialist pe canapea în faţa televizorului. În timpul săptămânii ajungea la Terasa Fericirii după ora 19, în weekend era primul, de la 8.