Browse Category by TERASA FERICIRII
TERASA FERICIRII

Caut oraș

Aşa că merg cu metroul, stau cu ochii închişi, îmi scot din cap toate gândurile (bune sau rele) şi las vocile celorlalţi să intre. Apoi îi împart pe toţi în categorii, fac o selecţie rapidă, îi organizez în cutiuţe: „Ucraina“, „Ponta“, „Băsescu“, „de ce nu vine primăvara“, „ce tupeu a avut Crin“, „ce ne facem dacă începe războiul“, „nu ştiu ce să mai gătesc“, „cum se descurcă copilul la şcoală“ şi „la ce filme m-am mai uitat în ultima vreme“. Nu deschid ochii, nu vreau să stric experimentul. Ştiu exact câte staţii mai am, aşa că ascult în continuare, sondez, încerc să-mi închipui feţele oamenilor fără să îi văd, să le intuiesc marile drame, micile bucurii. Ce fel de pantofi poartă, ce au mâncat de dimineaţă, ce fac atunci când nu îi vede nimeni. Tot survolând spaţiul metroului, tot ascultând şi sondând şi trecând mai departe, mă opresc la o voce de fată care rosteşte, pentru a treia oară: „Caut oraş. Asta fac, înţelegi? Asta am făcut mereu. Nu mă pot opri din făcut asta. Nu pot. Nu găsesc. Vreau, dar nu găsesc“.

Continue Reading

TERASA FERICIRII

Cu căruciorul la cumpărături în tramvaiul 36

O seară oarecare, ora 19.40. Aştept tramvaiul pe întuneric, în minunata staţie Şoseaua Fabrica de Glucoză, sperând să nu am parte de câinii care trăiesc în pădurea de peste drum. Tramvaiul 36 apare ca o ultimă salvare şi, chiar atunci când opreşte, observ în primul vagon doi copii care se bat. Calculez repede ce am de făcut. La ora aia, următorul tramvai trece peste 26 de minute. Urc.

Continue Reading

TERASA FERICIRII

Cântec pentru Evelina

Evelina, anul trecut de Crăciun m-ai sunat să mă chemi la maică-ta acasă, la masă. M-ai sunat chiar pe 24, dimineaţa, mai ştii? Atunci am descoperit că stau la câteva blocuri distanţă de ai tăi, mă mutasem în Bucureşti de puţin timp şi eram tare pierdută în spaţiu. M-ai simţit la telefon că sunt singură de Crăciun şi ai insistat la nesfârşit să vin să mâncăm sarmale delicioase.

Continue Reading