Nu, nu e vorba de fotbal, ci de Căile Ferate Române. Sunt un navetist din întâmplare. O dată la vreo două săptămâni, mă trezesc într-un tren şi de fiecare dată, absolut de fiecare dată, călătoria se transformă într-un mai mic sau mai mare coşmar.
Browse Tag by blog
Omul cu pescăruș la cap
Oare multe fete au învățat care e postura corectă exersând cu o carte pe cap? Recunosc că la mine n-a mers. Walk like a man, talk like a man și asta-i tot. Mă lăsau cu cărțile pe cap și mă găseau citindu-le. Chiar și dacă era vorba de un atlas. Mai ales dacă era vorba de un atlas.
Apropo de purtat cărți în vârful capului doar de dragul de a te transfora într-o lady, am încercat din nou astă seară, still got the skills, dar numai pentru câte trei secunde consecutive. În schimb, am dat peste o carte numai bună de utilizat în acest scop și, mai apoi, numai bună de citit și recitit mai ales. Că tot veni vorba de copilărie, e ceva ce probabil ați citit acum ceva ani, ceva ce ați vrea să faceți cadoul copiilor voștri poate. Asta la prima vedere.
Cu ce cărți dorm la cap
Toată copilăria am dormit cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române “la cap”, mai precis acolo era locul lui, pe lada studioului, dar asta nu înseamnă că-l deschideam ca să-l răsfoiesc. Pur și simplu era singurul spațiu din casă unde mai rămăsese loc de depozitat cărți.
Zeități minuscule și nemuritoare
Nu ştiu cum vă închipuiţi că a putut fi copilăria trăită în anii `90, într-un orăşel de pe malul Dunării, aşa că vă spun eu: a fost grozavă. Nu aveam calculatoare pe atunci, nici internet, nici pokemoni, nici telefoane mobile, ai mei nu aveau maşină şi, în general, pe strada Adrian din Turnu Severin eram vreo 15 copii şi doar 2 biciclete.