Primul meu animal a fost un pinguin albastru, cu burta albă, plin cu burete, lucrat de bunică-mea la maşina de cusut. Răspundea la numele Silly Willy, numit după un personaj dintr-un cântec, avea ciocul portocaliu şi era puţin, doar puţin mai scund decât mine.
Zeități minuscule și nemuritoare
Nu ştiu cum vă închipuiţi că a putut fi copilăria trăită în anii `90, într-un orăşel de pe malul Dunării, aşa că vă spun eu: a fost grozavă. Nu aveam calculatoare pe atunci, nici internet, nici pokemoni, nici telefoane mobile, ai mei nu aveau maşină şi, în general, pe strada Adrian din Turnu Severin eram vreo 15 copii şi doar 2 biciclete.
Brexit la Terasa Fericirii
Nea Miluţă, vârsta 55 plus. Meseria: după mâini, mecanic. După şapcă: fotbalist la AS Roma. După forma fizică: băutor profesionist de bere şi stătător specialist pe canapea în faţa televizorului. În timpul săptămânii ajungea la Terasa Fericirii după ora 19, în weekend era primul, de la 8.
Teoria cafelei
În copilărie eram convinsă că nu voi ajunge vreodată să beau cafea. Priveam curioasă ciudatul obicei al adulţilor din familia mea: sâmbătă dimineaţa, uneori chiar şi duminică, atunci când toată familia era împreună, scoteau ceştile alb-albastre din dulap şi le umpleau cu lichidul cel mai amar din lume, pe care mai apoi îl sorbeau cu înghiţituri mici jumătate de zi.