Uite că s-a dus domnul Roger Waters, cu tot cu zidul lui care s-a prăbuşit la final şi despre care ştiam cu toţii că aşa avea să se întâmple. Iar noi am rămas aceiaşi, ne construim singuri zidurile, apoi ne plângem că, uite!, avem ditamai pereţii în jurul nostru.
De ce ne batem femeile
„Mişcă-te, tu-ţi Dumnezăii tăi, nu vezi că stai în drum aici? Dă-le dracului de plase, tu-le Dumnezău lor de plase astăzi şi mâine! Nu sta ca proasta, vino de mă ajută să urc bagajele, tu-le muma lor. Domnu, nu mă ajutaţi să urc bagajele astea sus? Că proasta stă ca vita-n potecă şi io sunt operat, nu am voie să ridic greutăţi“.
M-a făcut tata pinkfloydă
Cea mai frumoasă surpriză: săptămâna trecută îi povestesc lui taică-miu că la sfârşitul lui august mă duc la un concert tare-tare. Mă întreabă cine cântă şi eu zic: „Eh, unu, nu-l ştii tu!“. Taică-miu, însă, insistă până îi răspund că unu, Roger Waters, na! „Aaa, păi de ce nu zici aşa! E de la Pink Floyd“. Da! Era prima dată în viaţă când eu şi tata vorbeam de Pink Floyd!
Cât ne costă să fim fericiți
Căutam zilele trecute pe Google cât m-ar costa o excursie de undeva până altundeva (destinaţia este absolut irelevantă, importantă e plecarea), când mi-a trecut prin minte să verific care sunt cele mai căutate patru propoziţii care conţin sintagma „cât ne costă”. Care credeţi că sunt cele mai mari nelămuriri ale românilor în ceea ce priveşte preţul?