Ce-mi mai aduc aminte din seara aia: eu şi Adina terminaserăm programul, ne-am urcat în metrou, ea îmi povestea ceva, iar eu constatam, pentru a şaptea mia oară, că ar fi bine să merg la un oftalmolog, pentru că mă dor ochii. Apoi, la prima staţie, i-am văzut pe ei doi şi i-am zis Adinei: „Ia uite ce pereche!“.
Cărți!
Îmi plac oamenii care citesc. Vreau să mă împrietenesc cu ei, să bem cafele împreună, să ne apropiem într-un fel sau altul, să „cărţi!“. Îi caut, îi provoc, e un magnetism pe care l-am simţit de când m-a învăţat bunică-mea alfabetul, în urmă cu vreo 142 de ani. Mi se pare că cititul e dincolo de toate lucrurile cool de pe lumea asta, că nu poate fi o modă, că niciodată n-a fost şi că un om care stă şi citeşte undeva oriunde, fie în public sau la el în cameră, ei bine, acel om este pur şi simplu cufundat în cea mai profundă sinceritate. Cunosc imediat un cititor de cursă lungă după felul în care habar n-are ce se întâmplă în jurul lui, după cum ţine cartea, după cum întoarce paginile, după cum zâmbeşte sau se încruntă.
Gărâna pe înțelesul tuturor
Festivalul de jazz de la Gărâna a început. Dacă nu vă aflaţi deja acolo şi nici nu aveţi cum să ajungeţi în acest weekend, aş vrea să-mi acordaţi vreo patru minute pentru a vă convinge că anul viitor trebuie neapărat să fiţi prezenţi.
Bucureștiul, fără număr
Când te încăpăţânezi să te muţi într-un oraş mare şi necunoscut (în Bucureşti, să zicem), iar maică-ta îţi spune de patru mii de ori: „Ce cauţi tu, mă, în toată nebunia aia?“, ar fi bine să faci toate eforturile din lume pentru ca lucrurile să meargă bine. Continue Reading