ȘTIU CE-AI MÂNCAT ASEARĂ

Rețetă: cum m-am distanțat social în bucătărie pentru a face plăcintă cu mere și foi cu unt

Plăcintă cu mere și foi cu unt FOTOGRAFII: Lavinia Bălulescu

Salut! Fac de câțiva ani o plăcintă cu mere delicioasă și m-am gândit că, dacă tot stăm în case și avem și cantități uriașe de mere cu noi (OK, unii au cumpărat făină cu sacii, alții – drojdie, alții – mere), poate că cineva și-ar dori să mănânce așa ceva. Important: e o plăcintă cu foi făcute în casă, cu unt, deci nu cu foi cumpărate.

Vă dau mai jos rețeta, fără alte introduceri, pentru că eu, una, nu am răbdare să citesc introduceri atunci când vreau să aflu o rețetă. Poate nici voi.

INGREDIENTE – ALUAT

  • 500 grame făină
  • 200 grame unt
  • 200 grame smântână
  • 2 gălbenușuri
  • 1 plic praf de copt
  • Coaja rasă de la o portocală sau de la o lămâie (dacă sunt bio)
  • Suc de portocală (proaspăt stors) – 2-3 linguri.

INGREDIENTE – UMPLUTURĂ

  • 1,8 kg mere
  • Scorțișoară (o lingură – două)
  • 50 grame de unt
  • Puțină esență de rom.

DESPRE ZAHĂR: Rețeta originală avea și 150 de grame de zahăr în aluat, plus 150 grame zahăr în umplutură. Plus niște zahăr pudră peste plăcintă, după ce e scoasă din cuptor. Eu am renunțat la tot zahărul. Dar voi, dacă vreți, puteți să-l puneți.

ȘI ACUM HAIDEȚI SĂ FACEM PLĂCINTA!

Pachetul de unt de 200 de grame, lăsat la temperatura camerei, se amestecă ușor-ușor în făină. Nu e un proces prea simplu dacă n-ați mai făcut asta până acum, dar cu răbdare se rezolvă în câteva minute. Eu îl amestec cu o lingură de lemn și insiiist, și insiiist, până când untul dispare complet și omogen în făină. Acum adăugăm cele două gălbenușuri (și ele – la temperatura camerei. Și bătute înainte). Amestecăăăăm până înglobăm, apoi punem smântâna, praful de copt, coaja rasă și sucul de portocale. Tot cam pe acum ați putea adăuga și zahărul, dacă l-ați dori. Eu, cum ziceam, nu l-am mai pus. Ingredientele le adăugăm pe rând și tot amestecăm cu lingura, până când, la un moment dat, când nu se mai poate, renunțăm la lingură și începem să frământăm (cu mâna).

Paranteză: nu folosiți coajă de portocală, dacă nu aveți portocală bio! Puneți coajă de lămâie bio! Nu aveți nici din aia? Puneți coajă gata cumpărată din oraș, veți găsi la raionul de produse pentru prăjituri. Nu ați găsit nici din aia? Puneți Limoncello. Eu de data asta am pus niște coajă rasă de lămâie, pe care o cumpărasem mai demult, iar pentru că nu am avut suc proaspăt nici de lămâie, nici de portocală, am compensat cu cantitatea similară de Limoncello (2 linguri).

Dacă vă întrebați cum se poate transforma în aluat jumătate de kilogram de făină peste care nu punem prea multe chestii lichide, să știți că s-au mai întrebat și alții înaintea voastră. Și totuși, cu stăruință, chestia aia la care frământați devine un aluat. Rezistați tentației de a adăuga alte lichide, de a pune prea multă zeamă de portocale etc. Cel mult, dacă e în extrema cealaltă, mai puneți 2-3 linguri de făină. La mine n-a fost cazul.

Deci rezultă totuși un aluat până la urmă, OK?

După ce a rezultat un aluat care nu se mai lipea de pereții vasului, m-am oprit și l-am împărțit în două bucăți (ochiometric). Fiecare bucată de aluat am învelit-o în folie de plastic și le-am aruncat o oră la frigider. Între timp, m-am ocupat de mere.

Aluatul, înainte de a-l pune la frigider

Care-i treaba cu merele? Pot fi mai multe sau mai puține decât am zis eu, în funcție de cât de gros vreți să rezulte miezul. Se spală, se curăță de coajă, se rad pe răzătoare. Miezul rezultat se stoarce, pumn cu pumn (dacă nu-l stoarceți se vor scurge prin plăcintă și nu va fi frumos), iar ce rezultă după stoarcere se amestecă cu scorțișoara (1 lingură – 2) și cam pe acum ați pune și zahărul, dar eu nu am mai pus.

Apoi se ia o cratiță, se pune pe foc, se pune în ea bucata de unt rămasă (50 de grame) și se plimbă puțin prin cratiță, până începe să se topească.

Topim untul, apoi aici vom pune merele rase.

Atunci turnăm amestecul în cratiță (adică merele cu scorțișoară) și toooot învârtim și învârtim cu lingura de lemn, până se moaie și se mai strânge conținutul. Da, așadar se călesc merele în unt.

Vreo 10 minute am tot învârtit, până m-am plictisit. La un moment dat am adăugat și puțină esență de rom, dar voi puteți să puneți ce vă place sau chiar să nu mai adăugați nimic. Merele și scorțișoara ar trebui să fie mai mult decât suficiente ca aromă. Apoi am lăsat cratița să se răcească. Nu putem pune amestecul fierbinte în prăjitură.

Am revenit la aluat, pentru că a trecut o oră de când l-am pus la frigider. Îl scoatem și vom face din cele două bucăți de aluat cele două foi ale plăcintei

Aluatul, scos din frigider.

Pe scurt, pe masă punem puțină făină și întindem cu făcălețul una din foi până ajunge de dimensiunile tăvii de aragaz în care coacem (6 mm grosime cică).

Din bucata asta de aluat o să fac o foaie.

Apoi punem foaia în tavă (tavă în care inițial am pus o hârtie de copt). Peste prima foaie turnăm și aranjăm conținutul de mere răcit, așa cum se vede în fotografia de mai jos.

Apoi întindem cu făcălețul și a doua foaie, o punem în tavă, deasupra conținutului de mere, sigilăm pe margine toată plăcinta și îi înțepăm toată suprafața cu o furculiță. Dacă nu o înțepăm, n-o să aibă pe unde să respire și să vedeți atunci ce va fi.

Plăcinta e gata să intre la cuptor!

Ce dificultăți pot să apară aici? Mie la început întinsul foilor mi s-a părut cea mai complicată treabă. Aluatul e destul de rigid și se întinde în direcțiile în care vrea el. Dar apoi mi-am dat seama că important e să-l întind, chiar dacă nu fac un dreptunghi perfect, să-l transfer în tavă și acolo să tai frumos cu cuțitul marginile neregulate și să le folosesc pentru a petici alte zone în care poate nu am destul aluat. O altă dificultate mai apare la transferul aluatului, dar se poate folosi un mic truc: răsucirea aluatului în jurul făcălețului (așa cum se poate observa în imaginea de mai jos).

Înainte de a termina de pus în tavă viitoarea plăcintă, am dat deja drumul la cuptor, pentru a fi încins. Așadar, plăcinta se pune în cuptorul obligatoriu încins la 180 de grade Celsius. Nu se pune nici prea sus, nici prea jos. La mijloc e foarte bine. Se lasă 30-35 de minute sau până credeți voi că e gata (fie că e rumenă, fie că vă miroase nu-știu-cum). Oricum, cuptoarele ard atât de diferit…

Plăcinta, imediat după ce a fost scoasă de la cuptor.

Eu am scos plăcinta, am lăsat-o să se răcească și apoi am tăiat-o. Unii pun zahăr vanilat pe ea, după ce o scot din cuptor. Alții o dau cu ou înainte de a o pune la cuptor, ca să-i facă “o față”. Eu am lăsat-o așa, mai palidă, dar a fost grozavă la gust.

Plăcinta, la tăiere.

Iar mirosul aluatului făcut cu unt vă va da peste cap pe bune. Dacă aveți și un cuptor electric, în care căldura să vină și de sus, nu va mai ieși nici palidă, așa cum a ieșit a mea. Oricum, garantat va fi fragedă în oricare dintre variante.

Când am tăiat-o, am scos întâi marginile care mi s-au părut mie inestetice. Alea se mănâncă primele, goale sau cu lapte, și sunt g-e-n-i-a-l-e.

YAY!

Apoi eu am luat farfuria cu plăcinte, am pus-o lângă o carte mișto pe care o citesc și m-am prefăcut că asta e normalitatea. Am făcut o fotografie, am mâncat 150.000 de bucăți de plăcintă, am citit trei rânduri și m-am dus să mă culc.

Poftă bună!

PS 1. Eu fac de multe ori plăcinta asta când am prin frigider tot felul de chestii de care vreau să scap. De exemplu acum nu am avut 200 de grame de smântână, ci doar 170, dar rezultatul a fost tot foarte bun. Apoi, am avut niște mere cam vechi, care nu mai arătau excelent, dar călite au fost grozave. Nu am avut 50 de grame de unt pentru a căli merele, ci doar vreo 30, dar tot a fost bine. Nu vă încurajez să nu respectați ingredientele, mai ales că aluatul chiar e unul sensibilos, dar zic doar că e o rețetă OK și pentru care nu trebuie să vă stresați prea tare.

PS 2. Dacă veți căuta pe net, veți găsi rețeta asta în multe variante, pe multe bloguri culinare. Sunt convinsă că oricare dintre ele e de încercat. Îmi doresc să-mi amintesc de unde am luat eu prima dată rețeta, acum mai mulți ani, dar nu sunt sigură. Aș vrea să zic că e de pe ACEST BLOG (caz în care sunt recunoscătoare, am mâncat mulți ani o plăcintă genială). Vedeți și voi dacă vă ajută sau dacă rețeta de acolo are mai mult sens decât ce am încercat eu să vă explic. Aștept să-mi arătați ce plăcintă vă iese vouă! Pace cartierului!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.