GÂNDACUL ALBASTRU

Marți e un gândac albastru

Foto: Pixabay

Ziua de marți e nevinovată, mi-am zis. De fapt eu sunt de vină că aproape în fiecare marți depresia e cât un bloc cu 10 etaje, unul care n-a mai fost zugrăvit din anul facerii lui (oricum înainte de cutremur). Un bloc plin de gândaci, ca cel în care am locuit aproape 7 ani.

Când nu e cât un bloc, „urâțania“ poate avea diverse dimensiuni, de exemplu poate fi cât un gândac de bucătărie. Mi-e frică de gândaci. Ani în șir i-am exterminat, dar am și învățat despre ei. De exemplu, v-aș putea spune multe despre o specie extraordinară de gândaci gigantici, v-aș putea povesti cum mi-a căzut unul în cap la duș într-o viață anterioară sau cum am dormit liniștită alături de un altul o noapte întreagă. Dar de fapt nu la astfel de gândaci mă gândesc acum.

În zilele de marți, oricât de bine ar fi, simt că mă pândește vizita unui gândac. Marți mi se pare cel mai ușor să renunț la ceva. Marți hainele mele sunt cele mai grele. Marți corpul e cel mai neliniștit (și, da, cunosc și tristețea de duminică după-masa, și anxietatea, și insomnia). Dar marți țesătura realității pare a avea cel mai puțin sens. Citisem pe undeva chiar că s-ar fi făcut niște studii care să arate că marțea suntem nefericiți. Am căutat și un link, dar ce sens are să-l mai pun? Cunosc oameni care nu sunt în apele lor lunea sau joia. Când e lună plină, la întoarcerea din vacanță, când plouă, când e foarte cald, când se lasă întunericul, când sunt singuri, când sunt înconjurați de prea mulți oameni, când se gândesc prea mult la ceva, când nu se gândesc la nimic. S-ar putea să fiu și eu unul dintre ei.

Oricum, ce mă ajută pe mine cel mai mult marțea (sau când o fi să fie), pentru că despre asta vreau să vă vorbesc acum, e să găsesc ceva nou de care să mă agăț și chiar să-mi fac un plan. Fie că e vorba despre o carte, un film, o expoziție, o excursie sau un fel de mâncare, un articol interesant sau un cont de Instagram cu fotografii mișto, orice îmi poate crește interesul ajută enorm! Așa că m-am gândit: oare mai sunt și alții ca mine? Dacă da, atunci pentru ei, dar și pentru mine, o să trec în revistă săptămânal tot ce mi-a adus bucurie. În primul rând, cărți. Apoi, filme, emisiuni, muzică, mâncare, cafea, pisici. Tot ce m-a făcut să simt ceva.

Și, desigur, sunt tare curioasă ce lucruri faine ați mai văzut, ați mai citit, ați mai experimentat în ultima săptămână. Am nevoie de niște idei bune cu care să-l întâmpin pe gândacul meu. Mai ales că nu-i un gândac oarecare. E unul albastru.

🐞 Am citit „Asasinul timid”, de Clara Usón, Editura Polirom (traducere din spaniolă: Mariana Sipoș). Pe fundalul trecerii de la dictatură la democrație în Spania, aflăm istoria (trei sferturi – temeinic documentată, un sfert – imaginată) actriței Sandra Mozarovski și misterioasa ei moarte la numai 18 ani. În același timp, autoarea rememorează propriile sale experiențe din aceleași perioadă, unele complicate de o relație grea cu mama, de consumul de narcotice și de tentative repetate de sinucidere. M-am întâlnit în carte și cu Camus, Wittgenstein și Pavese și mi-a plăcut. Înainte să încep cartea, mărturisesc că nu mi-a trecut prin minte cine ar fi putut să fie acel asasin timid.

🐞 Mi s-a părut foarte interesant articolul ăsta despre păianjeni de pe BBC.

🐞 Am reînceput să vizitez un site pe care-l ador, thisisnthappiness.com, un agregator superb de „artă, fotografie, design și dezamăgire”.

🐞 Nu am făcut gogoși, dar mi-am amintit de vorbele bunicii mele: „Mamă care faci gogoși, tu le faci, tu le miroși, și le dai la puturoși!“. 😊

🐞 „Scrisori despre insomnie“. Am continuat corespondența despre insomnie cu o prietenă foarte bună. Am reînceput de ceva vreme să vorbim regulat, să ne povestim provocările la capitolul ăsta (sau cel puțin de aici începe discuția de obicei) și e o mare bucurie să fac asta. Deși am dormit foarte bine în ultima vreme, știu (așa cum știu toți insomniacii planetei probabil) că noua noapte nedormită e mereu după colț.

🐞 Am văzut mai multe filme ale regizorului sud-african Neill Blomkamp. Totul a început cu mai multe scurtmetraje SF marca Oats Studios (le găsiți pe Netflix). Sunt scurtmetraje experimentale care imaginează lumi postapocaliptice și scenarii de coșmar. A urmat o discuție cu un prieten într-o mașină, într-o dimineață, pe drumul dintre Arad și Lugoj, apoi n-am mai avut de ales și m-am uitat atât la Chappie, cât și la Elysium și District 9. SF, toamnă, frumos!

🐞 Am ascultat piesa asta de mai multe ori. Să mă explic: sunt mare fan al serialului american de comedie The Office, mă tot uit acum la el pentru a nu-știu-câta oară și am văzut la un moment dat acest început de episod 👇 (pe piesa de mai sus), pe care îl uitasem și care mă sparge de râs de fiecare dată.

🐞 Dacă sunteți în Cluj, vă recomand expoziția de fotografie (On)Cool Art. Este vorba despre fotografii cu body painting pe cicatrice oncologice. Expoziția poate fi vizitată săptămâna asta la Centrul de cultură urbană Casino din Parcul Central. Eu nu m-am dus încă, dar am de gând. Am văzut câteva fotografii, iar o persoană dragă mie e implicată în proiect, așa că abia aștept să dau o tură. În plus, acum vreo doi ani am făcut un interviu cu Alina Nistor (fondatorul Asociației „Oameni buni“, cei care au pus bazele expoziției) și-mi amintesc încă de pe atunci cât de mult mi-a plăcut proiectul.

🐞 Închei cu poezie, mai exact – cu două finaluri de poeme. Mi-au plăcut mult ambele și sunt atât de diferite încât nu văd ce ar putea fi mai mișto decât să vi le zic pe amândouă.

„Am privit cum cădea zăpada;
nu prea ascundea lucrurile,
cât le făcea să pară mai mari.
Cine-ar putea suna în miez de noapte?
Necazurile sună, disperarea sună.
Fericirea doarme ca un prunc.”

(Louise Glück, „Noapte credincioasă și virtuoasă”, Editura Pandora M, colecția Anansi Blues)

„o joc din pre-release, sunt șef pă clanuri
fac mare strategie, se numește Yolo –
dar când cocorii lasă fusuri negre peste lanuri
și-ți scapă mărgărint din ochi de la kokoro
voi fi acolo, nu am alte planuri
crek. sunt eu, vecinul tău Totoro.”

(Florentin Popa, „Dezintegrare”, Editura Oh My God).

🐞 Pe bune, că tot mi-am amintit: îl ador pe Totoro! Mai multe despre el într-un episod următor!

Gânduri bune și săptămâni fără gândaci albaștri vă doresc!

(*Sursă foto deschidere: Pixabay)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.