Cristian Neagoe. Traducător, curator, PR, redactor-șef, omul din spatele Street Delivery, plus câte și mai câte. Recent, Editura Polirom a publicat vomul „Dragoste la 17,50 $“, semnat de Charles Bukowski și tradus excelent de Cristian Neagoe. Cartea este în prezent în topul vânzărilor editurii. Am stat de vorbă cu traducătorul despre provocările acestui volum și despre cum se raportează el la opera marelui scriitor.

Lavinia Bălulescu: Am o mie de întrebări. Cum a fost să-l traduci pe Bukowski? Cât a durat? Care au fost părțile mișto, care au fost dificultățile?

Cristian Neagoe: Să-l traduci pe Bukowski e magnific și, în același timp, înspăimântător. Intri în lumea unui mârlan genial, iar chestia asta te poate duce într-o stare de disonanță cognitivă sau într-una de extaz vinovat. Să rupi bariere literare alături de Bukowski e ca o aventură interzisă din copilărie: nu o uiți prea ușor, vrei să se tot repete.

Cât a durat? Prea mult. Vreun an și ceva. Am întârziat față de termenii din contract, care oricum sunt absurzi pentru onorariul pe care îl primește un traducător: 2 euro pe pagină, deadline trei luni. Deci vreo 500 de euro cu totul. I-am explicat editorului că trebuie să am o slujbă ca să mă întrețin cât timp traduc. Nu a fost de acord cu explicația mea. Probabil că nu o să mă mai primească data viitoare dacă traducerea nu se vinde super bine. Vedem.

Cel mai mișto e când intri într-un flux al traducerii și curg paginile fără să-ți dai seama, totul se potrivește de minune și găsești echivalente în română de parcă ar fi cozi de dinozaur cu pene care vin să confirme teorii evoluționiste până atunci nedemonstrabile. Cel mai greu e când te dor toate oasele și nimic nu face click și înaintezi ca prin păcură și nici bere nu mai ai în frigider.

La momentul în care facem noi interviul, „Dragoste la 17,50 $“ e pe primul loc în topul vânzărilor Polirom, la categoria „Fiction“, urmat de Hemingway. Te așteptai la un asemenea succes? (n.r. – între timp, volumul a ajuns pe locul al V-lea în topul vânzărilor editurii la categoria „Fiction“)

Păi tocmai ce ziceam, asta ar fi cam singura șansă să mai traduc Bukowski la Polirom. Nu mă așteptam, dar am tradus cu gândul că fiecare frază va rupe, așa cum o face și în engleză. Bukowski are un ritm alert și o iuțeală amețitoare în propozițiile lui. „Când scrii“, spunea Bukowski într-un interviu (https://youtu.be/fhj1G9EKJGI), „cuvintele tale trebuie să iasă așa: bim-bim-bim, bim-bim-bim, bim-bim-bim, bim-bim-bim! Fiecare rând trebuie să fie plin de un suc delicios, de savoare, trebuie să fie plin de putere, trebuie să te facă să vrei întorci pagina: bim-bim-bim!“.  Așa am vrut să sune și în română, ca o mitralieră bukowskiană: bim-bim-bim! De la gând până la vânzări record e însă un drum lung. Uite totuși că s-a întâmplat.

Charles Bukowski FOTO: Marc Hanauer

Titlul original al cărții este „South of No North“, în timp ce „Love for 17,50 $“ e titlul uneia dintre povestirile volumului. De ce s-a mers pe această adaptare în limba română a titlului?

A fost opțiunea editorului. Am încercat să o dezbat, fără succes: „Știu că «Dragoste la 17,50 dolari» sună mai sexy, dar nu e true to the book și cred că ar ignora dorința unui autor cult, care sigur a avut o intenție dând titlul «South of No North». Nu știu în ce măsură se practică înlocuirea unui titlu pentru succesul de vânzări, dar am verificat traducerile în alte limbi și au mers cu titlul original.“ Cam asta am scris la Polirom. Mi s-a răspuns că ori așa, ori renunțăm la autor. Din câte înțeleg, Bukowski nu s-a vândut foarte bine până acum nici în traducerile de roman, iar din experiența editurii, proza scurtă se vinde și mai prost. Așa că opțiunea editorului probabil a fost justă, ținând cont că a devenit bestseller, cel puțin pentru câteva săptămâni.

Care-i proza ta favorită din „Dragoste la 17,50 $“? Dar Bukowski-ul tău favorit care e?

Cel mai mult mi-a plăcut să le citesc prietenilor „Diavolul era fierbinte“. Are un umor foarte bukowskian. Personal, cred că m-au atins cel mai mult „Toți căcănarii din lume și cu mine“ și „Clasă“. Totuși, în contextul erei post-adevăr, reprezentată de președinția lui Trump, cred că cea mai actuală e atitudinea lui din povestirea „Politică“. Un Bukowski favorit? Pot să numesc trei? „Femei“, „De duzină“, „Șuncă pe pâine“.

Ai un citat preferat din Bukowski? Ceva ce, să zicem, într-o lume paralelă ți l-ai tatua pe… mână?

Aș alege epitaful pe care și l-a pus și pe mormânt: „Don’t try.“ La asta s-ar rezuma filosofia lui de viață. În propriile-i cuvinte:

„M-a întrebat cineva: «Ce faci? Cum scrii, cum creezi?». N-o faci, i-am zis. Nu încerci. Asta e foarte important: să nu încerci, fie că-i vorba de Cadillacuri, de creație sau de nemurire. Aștepți doar și, dacă nu se întâmplă nimic, mai aștepți. E ca un gândac sus pe perete. Îl aștepți pe el să vină la tine. Când s-a apropiat suficient de mult, te întinzi, îl plesnești și-l omori. Sau dacă-ți place cum arată, ți-l faci animal de casă.“ (Charles Bukowski)

Unde crezi tu că-i Bukowski maestru absolut? Poezie, proză sau viață?

În viață sigur n-a fost un maestru. S-a chinuit mult, i-a chinuit și pe ceilalți, a fost un om nașpa de prea multe ori. Dar asta i-a hrănit cumva și literatura. Unii preferă poezia, alții proza. Mie îmi place în mod special proza lui. Cu toate că și când scrie poezie Bukowski spune de multe ori tot povești. Dacă n-ar rupe rândurile, pe multe dintre ele le-ai putea citi ca proze foarte scurte.

17,50$ ți se pare un preț acceptabil pentru dragoste?

Uneori ar trebui să fii tu plătit pentru dragoste, nu să dai bani pe ea! Și nici așa nu mi se pare un preț acceptabil. Serios vorbind, când pui preț pe dragoste cred că începe să devină prostituție. Dacă vorbim însă de povestirea care dă titlul antologiei traduse de mine, n-are nicio treabă cu aluzia la proxenetism, cel puțin nu în modul la care te-ai aștepta. Este unul dintre cele mai bizare și mai intense texte pe care le-am citit din Bukowski.

Ceva pentru cultura mea generală. Ce alte cărți ai mai tradus? Acum îmi vine în minte doar „Biblia de neon“.

Prima carte pe care am tradus-o a fost „Uniunea Europeană. Foarte scurtă introducere“, de John Pinder. Eram în facultate și mi-a propus un prof s-o traduc pentru Editura ALL. Nu era nici foarte scurtă, nici chiar o introducere și nici măcar despre Uniunea Europeană. Era mai mult despre Marea Britanie și cum nu avea ea mare chef să facă parte din Uniune. Un soi de premoniție despre Brexit.

Apoi am tradus o piesă de teatru de Patrick Marber după care s-a făcut și un film foarte bun: „Mai aproape“ („Closer“) pentru Teatrul Act. Nu știu dacă au mai folosit traducerea mea până la urmă. Am avut o pasiune pentru John Kennedy Toole și m-am rugat de Denisa Comănescu (care pe atunci lucra încă la Polirom) să mă lase să traduc „Biblia de neon“. Și m-a lăsat. În fine, îmi plac mult romanele grafice, așa că m-am rugat și de Laura Albulescu de la ART să îmi dea voie să traduc „MAUS“ de Art Spiegelman, singurul roman grafic care a luat Pulitzer. Nu cred că am plâns mai mult traducând ceva de când mă ocup cu asta.

AICI puteți găsi volumul „Dragoste la 17,50 $“ (Charles Bukowski, Editura Polirom).