NOUTĂȚI

Copilul pedepsit de furnici și alte povești fantastice

memoriile-domnului-rosu

Celestin Cheran și-a lansat în 2015 volumul de proză scurtă “Memoriile Domnului Roșu”, în urma câștigării unui concurs de debut la Editura Herg Benet. Între timp scriitorului i-a apărut și al doilea volum, “Pădurea lui Joaquin Phoenix”, la aceeași editură. 

Cartea de debut a autorului, “Memoriile Domnului Roșu”, cuprinde 20 de proze scurte cu accente fantastice, în care se regăsesc personaje cu puteri supranaturale, oameni care suferă transformări ieșite din comun, semizei și demoni care fură vise, eroi mitologici adaptați la epoca modernă sau pur și simplu personaje obișnuite care nu s-au hotărât dacă să moară azi sau mâine.

Celestin Cheran construiește narațiuni cinematografice, care fie fac anatomia unei după-amiezi, fie reușesc (uneori poate într-o manieră expeditivă), în două pagini, să rezume destinul unui anumit personaj. Revenind la tema cinematografică, multe dintre prozele autorului par a fi sinopsisuri ale unor filme holywoodiene. Un bărbat cântă la chitară până când reușește să-i dea foc, cu muzica lui, unui tip care îi face curte iubitei sale. Un bărbat se hotărăște să se sinucidă, se aruncă pe geam, dar în cădere se petrec lucruri uimitoare. Un trib îndepărtat este devastat de un demon care fură vise. Un băiat dă foc unui mușuroi de furnici pe un deal, fără să știe ce îl așteaptă. Un tânăr are șerpi în loc de păr, ca o Medusă modernă, masculină, și asta-i îngreunează viața. Un bărbat urcă pe scările rulante, în mall, fără să știe că e ultima dată când face acest lucru. Toate acestea sunt doar câteva din premisele de la care pornesc prozele lui Celestin Cheran.

celestin-cheran

Finalurile reușesc, de multe ori, să surprindă puternic, iar “Memoriile Domnului Roșu”, proza care dă și titlul cărții, este și cea mai bine scrisă. Dincolo de latura fantastică, prozele sunt de fapt despre micile și marile angoase ale fiecăruia dintre noi. Spre exemplu, o altă proză care mi-a plăcut, “Într-un punct mort”, vorbește despre destinul unui bărbat… ajuns într-un punct mort cu viața lui:

“Partea bună e că, de când sunt în punctul mort, nu mai am alte nevoi, alte griji, alte probleme. Punctul mort a devenit suficient. E fără îndoială un punct sigur. Pot să stau în picioare, pe brânci, în fund, în cap într-o ureche, tot la fel mă simt. E mic, dar spațios, bine aerisit și confortabil. De obicei, dorm cu fereastra deschisă. Din punctul ăsta de vedere, nu am de ce să mă plâng”.

Micile minusuri ale volumului, cum ar fi uneori maniera expeditivă de prezentare a poveștii sau folosirea uneori nepotrivită a timpurilor verbale, au fost cel mai probabil doar semnele debutului și tot cel mai probabil au fost corectate în al doilea volum al autorului, “Pădurea lui Joaquin Phoenix”, pe care abia aștept să-l citesc.

Pe Celestin Cheran în găsiți și în proiectul “Povești în șase cuvinte“.

 

Leave a Reply