OAMENI

INTERVIU Cătălina Roșu: „Cel mai frumos lucru care nu mi s-a întâmplat? Să-mi cumpăr toate cărțile pe care vreau să le am“

catalina rosu sursa foto lavinia iancu

Sunt invidioasă când cineva citește o carte care pare faină. Vreau să o citesc și eu, dar apoi descopăr că altcineva citește altă carte care-l entuziasmează și vreau să o citesc și pe aia. Problema asta durează la nesfârșit, pentru că nu s-a descoperit încă o rezolvare la dilema „cum să citești toate cărțile din lume“. Ce fac eu uneori e să urmăresc lecturile unor oameni care par a avea gusturi similar cu ale mele. Îmi notez mereu titluri, în speranța că voi ajunge cândva să le citesc și eu. Și uneori chiar ajung. Cătălina Roșu e unul dintre oameni care postează pe Facebook ce citesc și mă inspiră în a-mi alege viitoarele cărți, așa că m-am decis să-i pun câteva întrebări, „ca de la obsedat la obsedat“.

Lavinia Bălulescu: Ce obsesii ai în ceea ce privește cititul? Un loc preferat, o poziție preferată, tăcere sau muzică, bei ceva/mănânci ceva în timp ce?

Cătălina Roșu: O să sune ciudat, dar cel mai bun loc de citit pentru mine e bucătăria, cu cafeaua lângă mine. Poate pentru că nu stau comod și mă ajută să mă concentrez. Dacă citesc în pat mă apucă somnul. Sunt destul de haotică, citesc și dimineața, și seara, dar oricât aș vrea să citesc în tramvaiul 41, nu pot, e prea aglomerat. Oricum, tramvaiul 41 îmi furnizează nenumărate experiențe și statusuri pe Facebook, nu pot rata asta J. Și prefer liniștea sau ceea ce poate fi liniște într-un bloc. Am experimentat cu muzică, dar pentru mine nu merge, când ascult muzică, chiar o ascult, nu pot citi. Și trebuie să am cafeaua sau ceaiul lângă mine.

Înainte de a închide cartea pui un semn sau îndoi pagina? Poți să închizi cartea oricând sau îți place să o închizi când ajungi la o pagină nouă?

Folosesc  semne de carte, sunt un mic hoarder de semne de carte. Nu pot să îndoi pagini, mi se pare o mârlănie. Câteodată subliniez cu creionul, de obicei la cărțile de istorie, dar, în general, cărțile mele arată bine după ce le citesc. Am împrumutat o carte care mi s-a întors arătând de parcă a fost scoasă dintre dărâmături și de atunci chiar am devenit obsedată. Închid cartea pe care o citesc când ajung la o pagină nouă, capitol nou sau alt paragraf, deși am avut surprize plăcute, când am închis cartea în mijlocul unei fraze și, când am reluat lectura, totul era fresh în mintea mea. Am norocul că pot să întrerup lectura unei cărți și să încep alta (fac asta când am de citit sau de recitit pentru clubul de carte) și pot să revin fără probleme după întrerupere, de parcă povestea s-a sedimentat în mine și aștepta liniștită continuarea.

Îți faci liste de lectură (trecute și/sau viitoare)?

Nu-mi fac liste de lectură, nu am cont pe Goodreads, nu-mi fac planuri de lectură. N-aș ști în ce an am citit o carte dacă n-ar fi Facebook sau Instagram. Pentru mine, alegerea cărților ține pur și simplu de instinct.

Îți notezi când citești ceva care îți place? Sau îți pui un semn?

Cum spuneam, mai subliniez din când în când cu creionul. Sau fotografiez o pagină. Telefoanele mele sunt pline de pagini fotografiate.

Un citat pe care ți l-ai tatua?

Probabil versuri de Vera Pavlova sau Fernando Pessoa. Sau dintr-o melodie de la The National.

De unde te inspiri pentru viitoarele lecturi?

De peste tot, din recomandările prietenilor, din cronici, din rubricile „În pregătire“ ale site-urile editurilor.

Postezi mereu pe Facebook ce citești. Ți se întâmplă să îți scrie oamenii că s-au luat după tine și au citit și ei cartea cutare și le-a plăcut mult, să îți mulțumească?

Spre surprinderea mea, da. Cel mai recent mi s-a întâmplat asta cu „Manual pentru femei de serviciu“, de Lucia Berlin, pe care nu m-am săturat s-o tot recomand. De fiecare fiecare dată când cineva citește o carte datorită mie și-mi mulțumește am același sentiment de bucurie pe care-l aveam când eram librar, un soi de bucurie mândră că o carte n-a rămas neștiută pe vreun raft.

Care sunt cele mai interesante cinci cărți pe care le-ai citit anul trecut și le-ai recomanda sau le-ai recomandat deja?

„O viață măruntă“ de Hanya Yanagihara, „Răul“ de Jean Guillou, „O formă de viață necunoscută“ de Andreea Răsuceanu, „Cântec pentru cei neîngropați“ de Jesmyn Ward, „Unul dintre noi“ de Åsne Seierstad.

Un titlu-două faine din ce ai citit deja anul ăsta?

Clar trebuie să citească toată lumea „Manual pentru femei de serviciu“ de Lucia Berlin și „Grădina de sticlă“ de Tatiana Țîbuleac.

Cum îți alegi o carte despre care nu știi nimic? Dintr-o librărie, de exemplu. După ce te ghidezi?

Alegerile mele sunt instinctuale, în funcție de naționalitatea autorului, sinopsis, coperta a IV-a sau traducător.

Consideri o pierdere de timp să…?

Termini o carte care nu-ți place deloc. Am făcut asta mulți ani și rămâi cu o mare frustrare. Așa că am încetat să mă învinovățesc, dacă nu-mi place deloc o las deoparte fără regrete.

Ceva legat de cărți despre care vrei de mult timp să vorbești, dar nu ai avut niciodată ocazia până acum?

Ador thriller-ele polițiste, îmi place emoția pe care ți-o oferă un „who-done-it“ bun.

Ce face Cătălina Roșu într-o lume paralelă?

Probabil este designer de interior. Sunt o persoană destul de interiorizată, așa că-mi place ideea de a crea un spațiu care să vorbească despre cine ești.

Cel mai frumos lucru care nu ți s-a întâmplat?

Să-mi cumpăr toate cărțile pe care vreau să le am.

 

BIO – Carte de vizită – Cătălina Roșu

Cătălina Roșu s-a născut în Focșani. A absolvit Arta Actorului la clasa Eusebiu Ștefănescu și Rodica Mandache. Până în decembrie 2016 a lucrat in Librăria Humanitas de la Cișmigiu, acum lucrează ca PR&Marketing Coordinator al Librăriilor Humanitas. Locuieşte în București, în Drumul Taberei, după o escală de trei ani în Baicului. Adoră pisicile. Și câinii. Și lalelele.

SURSĂ FOTO: LAVINIA IANCU

Leave a Reply