Îmi plac oamenii care citesc. Vreau să mă împrietenesc cu ei, să bem cafele împreună, să ne apropiem într-un fel sau altul, să „cărţi!“. Îi caut, îi provoc, e un magnetism pe care l-am simţit de când m-a învăţat bunică-mea alfabetul, în urmă cu vreo 142 de ani. Mi se pare că cititul e dincolo de toate lucrurile cool de pe lumea asta, că nu poate fi o modă, că niciodată n-a fost şi că un om care stă şi citeşte undeva oriunde, fie în public sau la el în cameră, ei bine, acel om este pur şi simplu cufundat în cea mai profundă sinceritate. Cunosc imediat un cititor de cursă lungă după felul în care habar n-are ce se întâmplă în jurul lui, după cum ţine cartea, după cum întoarce paginile, după cum zâmbeşte sau se încruntă.
Browse Tag by lavinia balulescu
Gărâna pe înțelesul tuturor
Festivalul de jazz de la Gărâna a început. Dacă nu vă aflaţi deja acolo şi nici nu aveţi cum să ajungeţi în acest weekend, aş vrea să-mi acordaţi vreo patru minute pentru a vă convinge că anul viitor trebuie neapărat să fiţi prezenţi.
Bucureștiul, fără număr
Când te încăpăţânezi să te muţi într-un oraş mare şi necunoscut (în Bucureşti, să zicem), iar maică-ta îţi spune de patru mii de ori: „Ce cauţi tu, mă, în toată nebunia aia?“, ar fi bine să faci toate eforturile din lume pentru ca lucrurile să meargă bine. Continue Reading
Scurt tratat al bolilor din mintea noastră
Cunosc o fată crescută într-o familie de medici, înconjurată de tratate de medicină şi reviste de profil, lăsată să se uite la seriale despre bolnavi, o fată căreia i s-a explicat de mică totul despre orice fel de durere. Nu spun că ar fi vorba de mine, spun doar că o cunosc. Era prin clasa întâi când a descoperit revista „Viaţa Medicală“, pe care o primea maică-sa prin poştă. Un ziar cu noutăţi din medicină, cu tot felul de cazuri povestite, cu mărturii ale doctorilor, ale bolnavilor, cu tratamente şi multe nume de boli. A început să citească revista, întâi din plictiseală, apoi încercând să înţeleagă cuvintele din limba latină, holbându-se la desene cu operaţii complicate şi urmărind traseul aiuritor al venelor dintr-un singur organ. Au mai urmat serile în care maică-sa a luat un atlas medical şi i-a explicat cum arată corpul uman, ce e aia, ce e ailaltă, de ce suntem fragili şi ce ni se ascunde sub piele. Acesta a fost doar începutul.