Primul meu animal a fost un pinguin albastru, cu burta albă, plin cu burete, lucrat de bunică-mea la maşina de cusut. Răspundea la numele Silly Willy, numit după un personaj dintr-un cântec, avea ciocul portocaliu şi era puţin, doar puţin mai scund decât mine.
Zeități minuscule și nemuritoare
Nu ştiu cum vă închipuiţi că a putut fi copilăria trăită în anii `90, într-un orăşel de pe malul Dunării, aşa că vă spun eu: a fost grozavă. Nu aveam calculatoare pe atunci, nici internet, nici pokemoni, nici telefoane mobile, ai mei nu aveau maşină şi, în general, pe strada Adrian din Turnu Severin eram vreo 15 copii şi doar 2 biciclete.
După ziduri
Uite că s-a dus domnul Roger Waters, cu tot cu zidul lui care s-a prăbuşit la final şi despre care ştiam cu toţii că aşa avea să se întâmple. Iar noi am rămas aceiaşi, ne construim singuri zidurile, apoi ne plângem că, uite!, avem ditamai pereţii în jurul nostru.
M-a făcut tata pinkfloydă
Cea mai frumoasă surpriză: săptămâna trecută îi povestesc lui taică-miu că la sfârşitul lui august mă duc la un concert tare-tare. Mă întreabă cine cântă şi eu zic: „Eh, unu, nu-l ştii tu!“. Taică-miu, însă, insistă până îi răspund că unu, Roger Waters, na! „Aaa, păi de ce nu zici aşa! E de la Pink Floyd“. Da! Era prima dată în viaţă când eu şi tata vorbeam de Pink Floyd!