TERASA FERICIRII

Despre pântecul balenei și alte spații vaste în care locuiește Dumnezeu

Prima carte a islandezului Sjón pe care am citit-o eu a fost „Vulpea albastră”. Îmi aduc aminte că mi-a plăcut enorm. Tot căutând să văd ce s-a mai tradus, am citit apoi „Ochii tăi m-au văzut”, iar începutul acestei cărți a rămas și acum cu mine. Când am aflat că la Polirom apar două noi traduceri din Sjón m-am entuziasmat, însă a început pandemia, iar cheful meu de a citi ficțiune a scăzut brusc, nu știu de ce. Acum, la luni bune distanță, ca prin minune, cheful de ficțiune mi-a revenit, deși pandemia a rămas aici cu noi. Mi-am amintit că am un Sjón necitit în bibliotecă, unul care mă aștepta cuminte: „Din pîntecul balenei” (Editura Polirom, traducere: Anca Diaconu).

În primul rând, câteva cuvinte despre Sjón (Sigurjón Birgir Sigurðsson). S-a născut la Reykjavik, în Islanda, în 1962. Este romancier, dramaturg, poet şi textier. Romanele sale, printre care se numără „Vulpea albastră”, distins cu Premiul pentru literatură acordat de Consiliul Nordic, „Muza Şoptitoare”, „Ochii tăi m-au văzut” sau „Din pîntecul balenei”, au fost traduse în peste douăzeci şi cinci de limbi. Este autorul multora dintre textele cîntecelor celebrei Björk. A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru versurile din coloana sonoră a filmului „Dansînd cu noaptea” de Lars von Trier.

Despre ce e vorba în carte

Islanda anului 1635 este o lume măcinată de sărăcie, boală şi cruzime, în care nu poţi supravieţui decât dacă te pui sub protecţia conducătorilor laici sau religioşi. Dar Jónas Pálmason stăruie să-şi croiască singur drumul în viaţă, fapt ce trezeşte neîncetat suspiciuni. Îşi câştigă traiul ca poet itinerant, tămăduitor şi, ocazional, exorcist, încercînd să-şi întreţină mica familie. Totuşi, când refuză să ia parte, alături de ţăranii mînaţi de lăcomie din satul lui, la masacrul vînătorilor de balene basci care veniseră la pescuit în apele nordice, este condamnat ca eretic şi exilat pe o insulă pustie. Aşezat pe stâncile ei golaşe, cu privirea pierdută la imensitatea lichidă ce-l înconjoară, Jónas rememorează episoade halucinante din viaţa lui de până atunci – exorcizarea mortului viu din Snjáfjöll, întorsăturile surprinzătoare ale roţii destinului, moartea celor dragi. „Din pîntecul balenei” este povestea fascinantă a unei minţi pătrunzătoare şi a unei epoci dispărute, o adevărată saga pentru lumea contemporană. Romanul a fost nominalizat la Independent Foreign Fiction Prize (2012) şi International IMPAC Dublin Literary Award (2013).

Mie cartea mi-a picat nespus de bine! Am stat să mă gândesc dacă cineva care nu-i familiarizat cu Sjón ar putea să simtă la fel, pentru că da, este un autor cu care trebuie să ai puțină răbdare. Mai apoi, te va spulbera, desigur. Da, cred că mi-ar fi plăcut și dacă nu aș fi fost deja îndrăgostită, de exemplu, de „Vulpea albastră” și de toate lumile bizare și reci în care trăiesc personajele lui.

Câteva părți din carte care au rămas cu mine

✅ Introducerea – o voce foarte puternică, final neașteptat, de nepovestit fără să stric ceva din tot aranjamentul, din toată structura cărții.

✅ „Iarna trecută am fost la fel de singur precum Adam în primul său an în Rai, doar că insula asta pe timp de iarnă nu aduce nici pe departe cu grădina desfătărilor. E rece și mohorâtă și nu-ți vine să ieși din casă decât ca să-ți golești oala de noapte, și nici atunci de tot: crăpi ușa doar cât să încapă oala.”

✅ „Minune, minune, a înviat! Trei bărbați s-au năpustit pe ușă, purtând trupul răposatului și zgâlțâindu-i membrele deja atinse de putreziciune, încât bătrânul părea să-și înalțe brațele descărnate către cer, cu capul dat pe spate și falca atârnând pe piept, lăsând vederii limba vânătă, umflată. Nu trebuia să fii un mare medic ca să înțelegi că bătrânul rămăsese mort și țeapăn ca mai înainte. Dar mulțimea a început să se strângă în jurul celor trei care purtau lamentabila povară.”

✅ „Nu după multă vreme, însă, s-a întors să se răzbune pe tatăl și vecinii lui, devenind fantoma cea mai tangibilă care cutreierase vreodată ținutul; mulți au fost răniți de loviturile sale și de pietrele pe care le azvârlea la adăpostul serilor întunecoase de iarnă. Dacă se stingea cumva vreo lampă în timpul cinei, mânca tot din farfurii înainte ca lumina să fie din nou aprinsă. Era la fel de rău și atunci când nu făcea altceva decât să ciupească femeile de părțile intime și să-i lovească pe bărbați între picioare, sperând astfel să-i împiedice de a mai avea urmași, așa încât ținutul să cadă în părăsire.”

✅ Halucinația lui Jónas despre străinul care îi sfâșie carnea, îi rupe o coastă și i-o aruncă, doar ca să-i arate undeva îl va aștepta soția lui.

✅ „În sfârșit, vedea cu ochii lui unul dintre locurile pe care le desenase pe harta lumii, schițată uneori drept mulțumire pentru găzduirea sau hrana primită în timp ce se afla pe fugă, cu Sigga și copiii. Dar acum, în loc să stea aplecat peste hârtie, privind de sus ca pasărea în zbor, el însuși se afla pe hartă.”

✅ Intervenția medicală înfiorătoare de scoatere a unui calcul renal.

✅ Terifianta moarte a marinarilor basci.

✅ „Când m-am uitat la cer, am zărit imaginile grotești desenate de norii ce se răspândesc și se întind dincolo de hotarele rațiunii și ale înțelegerii… Parcă ar fi niște mănunchiuri de alge întinse la uscat pe stânci… Ochiul care privește o creatură ciudată după alta, căutând punctele de trecere între ele, se mișcă printre punți de legătură… Rătăcește printre nenumărate punți… Nu există început sau sfârșit decât în cadrul acestei imagini integrale, în părțile din care e alcătuită… (…) Eu, unul, cred că în aceste spații vaste locuiește Dumnezeu…”

***

Despre balena din titlu nu vă fac dezvăluiri, pentru că sper să fiți la fel de uimiți ca mine s-o întâlniți citindu-l pe Sjón. Mi-a plăcut tare mult cartea, dar simt că mai am nevoie de timp: trebuie s-o las să se așeze, să mă gândesc și să văd cum o să mă raportez la ea peste o lună sau două. Mai vreau doar să spun că noua mea țintă e cealaltă carte a lui Sjón deja tradusă la Polirom, „Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată”, pe care sper să mi-o cumpăr cât mai curând (OK, atunci când voi reuși să mă conving că teancurile de cărți necitite pe care deja le dețin nu îmi sunt de ajuns și că mai trebuie să-mi cumpăr altele și altele și altele).

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.