Am început anul cu literatură română contemporană, iar al treilea titlu pe lista mea a fost cel mai recent volum publicat de scriitoarea Florina Ilis, „Cartea numerilor“ (Editura Polirom).

Am citit volumul în minunatul tramvai 36, care mă duce spre și de la lucru și care în mod normal nu-mi permite să mă concentrez prea bine, ba chiar mă obligă să-mi găsesc modalități magice prin care să închid cumva zgomotul de fond. Și pentru că zic “magice”, povestea Florinei Ilis m-a ajutat să atenuez gălăgia din jurul meu în mod natural și m-a ținut de la o pagină la alta, trimițându-mă de fapt de la un personaj la altul, ca într-o discuție cu un prieten apropiat.

O poveste redactată în „format biblic“ deschide alte și alte povești și afli totul nu doar despre personajul principal, ci și despre cele secundare, ale căror vieți, la rândul lor, te duc în lumi noi, departe, tot mai departe de locul de unde ai pornit. Și toate astea până la momentul în care, deși nu mai ai idee de la cine ai început, cine e personajul principal, dacă povestitorul inițial e bărbat sau femeie, cine e rău și cine e bun, așadar totul până la momentul în care revii, fără să vrei, uimitor, fix în locul din care ai pornit călătoria și începi să înțelegi că nu plecasei niciodată.

Mersul pe firul istorisirii e atât de plăcut și de liniștitor în cartea Florinei Ilis că nu poți decât să te lași în voia narațiunii și să fii pregătit pentru toate dezastrele și pentru toate miracolele care ți se pregătesc. Am găsit și un paragraf în care, intenționat sau nu, un personaj dezvăluie o cheie, un soi de prezentare care s-ar putea potrivi întregii cărți. E vorba despre momentul în care un scriitor care vorbește cu verișoara lui despre o carte pe care o scrie, în care încearcă să recupereze memoria mai multor generații din familia lor:

„Să menționez în treacăt tema tezei tânărului care să fie relația cu pământul a românilor din Transilvania de-a lungul celor patru perioade istorice mari: perioada de dinainte de Unire și până la Reforma agrară, apoi perioada interbelică, perioada comunistă și perioada de după 1989. În cele patru perioade istorice mari (…) se afirmă patru tipuri de generații de țărani și atitudini: e mai întâi generația luptătorilor, a celor din preajma Unirii, care au luptat și au dobândit pământ, ca, de pildă, străbunicul Petre Barna, urmează apoi generația interbelică, a beneficiarilor, ca bunicul Gherasim, adică a celor ce au muncit, agonisind mereu și sporind moștenirea taților, dar i-a prins războiul. Ar urma generația născută în timpul sau imediat după al Doilea Război, a celor care n-au primit nimic din moștenirea părinților, pe care i-aș numi generația dezrădăcinaților, din care face parte și tatăl meu, Ioachim, și pe care comuniștii i-au deposedat de avere și, rupându-i de ideea posesiei pământului, i-au făcut țărani cooperatori. În fine, e generația noastră, a celor care, după 1989, s-au trezit cu tot pământul în brațe, generația recuperatorilor. Sau cum să le spun?!“.

„Precum cartea lui Moise“

„Noul volum al Florinei Ilis este, precum cartea lui Moise, un recensămînt al unui popor aflat pe drumul prin pustiul adesea ostil al unei istorii potrivnice. Construit pe structura Numerilor – carte despre ascultare și răzvrătire, despre pocăință și binecuvîntare –, romanul este o sinecdocă a destinului României, ambiționîndu-se să cuprindă cît mai multe evenimente cruciale ale secolului XX și să sintetizeze o etno-istorie perfect verosimilă. Printr-o tehnică insolită, naratorul își provoacă personajele să-și depene amintirile pentru a reconstitui un arbore genealogic secular, adînc înfipt în pămînt, plăsmuit din imaginație, pe ramuri cu nume pe care istoria nu le-a înregistrat, cu destine intersectate, aflate sub semnul iubirii, al bucuriei, al nașterii și al morții, dar și al trădării, al minciunii și compromisului. Nonconformistă față de rigorile epicului tradițional, puterea de seducție a Cărții numerilor stă în varietatea personajelor și a întîmplărilor în care oricine poate identifica profiluri, personalități și experiențe din istoria personală“, se arată pe site-ul Editurii Polirom.

CV – Florina Ilis

Florina Ilis este autoarea romanului Cruciada copiilor (Cartea Românească, 2005; Polirom, 2011), distins cu Premiul României literare și al Fundației „Anonimul” Cartea anului 2005, Premiul pentru Proză al revistei Cuvîntul, Premiul pentru Proză al Radio România Cultural, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul „Courrier International”, Paris (2010). Acesta a fost tradus în limbile ebraică, maghiară, spaniolă, italiană, franceză și sîrbă.

Florina Ilis s-a născut pe 26 august 1968. A absolvit Facultatea de Litere și Școala de Înalte Studii Postuniversitare la Universitatea Babeș-Bolyai, unde în prezent este lector dr. la Departamentul de Limbi și literaturi asiatice. A publicat volume de poezie, teatru, eseu și romanele: Coborîrea de pe cruce (2001; ediția a II-a, 2006), Chemarea lui Matei (2002; ediția a II-a). În 2006, apare romanul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit (tradus în limba italiană), inspirat de experiența sa japoneză. În anul 2012, publică Viețile paralele (tradus în limba franceză), distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Ziarului de Iași, Premiul Radio România Cultural, Premiul Colocviului Romanului Românesc de la Alba Iulia.